Descoperirile arheologice din Tara Oasului, Ardud, Medies, Homorod etc. au scos
la lumina o multime de dovezi privind asezarile din epoca pietrei si a bronzului;
exista, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor tinuturi
de catre comunitatile geto-dacice dupa cucerirea romana. Mai tarziu, aceste
teritorii constituiau o parte a voievodatului condus de Menumorut, una dintre
cetatile de aparare din secolul al X-lea fiind la Satu Mare
(Castrum Zotmar), dupa cum mentioneaza cronica lui Anonimus. In jurul vetrei
orasului - Villa Zotmar - locuita de bastinasi, s-au asezat colonisti teutoni
adusi la 1006 de regina Ghizela, iar mai apoi, colonisti germani stabiliti dincolo
de Somes, in orasul Mintiu.
Dupa 1543, cand cetatea intra
in posesia familiei Bathory,se fac schimbari ale albiei Somesului, pentru a
apara cetatea in partea sa sudica, astfel incat fortificatia ramane asezata
intr-o insula legata de principalele drumuri prin trei poduri peste Somes. La
1562 cetatea este asediata de armatele otomane conduse de pasa Ibrahim din Buda
si de pasa Maleoci din Timisoara. Apoi cetatea este asediata de habsburgi, iar
armatele transilvanene, parasind-o, o incendiaza. Din insarcinarea generalului
austriac Lazar Schwendi incepe reconstruirea cetatii conform planurilor arhitectului
italian Ottavio Baldigara dupa sistemul fortificatiilor italiene in forma de
pentagon cu cinci bastioane. Desi in evul mediu Mintiu si Satu Mare
erau doua orase distincte, despartite de Somes, intre 1712 - 1715 cele doua
orase se unesc treptat din punct de vedere administrativ. Actul ce consfintea
unirea a fost diploma emisa de Carol al VI-lea la 2 ianuarie 1721, orasului
Satu Mare conferindu-i-se totodata si statutul de oras liber
regal.
Datorita privilegiilor economice
si comerciale primite incepand cu secolul al XIII-lea, Satu Mare
devine un insemnat centru al breslelor mestesugaresti. Secolul al XVIII-lea
marcheaza debutul unui intens proces de urbanizare a orasului, din aceasta perioada
datand cateva edificii reprezentative: primaria veche, hanul, o cazarma, biserica
greco-catolica, biserica reformata etc. In anul 1823 se infiinteaza Comisia
de sistematizare a orasului, care controleaza si dirijeaza intreaga activitate
edilitara. In 1844 se intensifica lucrarile de pavare a orasului incepute in
1805. Apar si primele intreprinderi industriale: Moara cu aburi, Fabrica de
caramida, Fabrica Neuschloss de prelucrare a lemnului, Fabrica de cherestea,
Fabrica Princz, Fabrica Unio. Fiind la intersectia drumurilor comerciale, Satu
Mare devine un important nod feroviar. In 1871 se construieste linia ferata
Satu Mare - Carei, in 1872 linia Satu Mare - Sighetu Marmatiei,
in 1894 linia Satu Mare - Baia Mare, iar dupa 1900 liniile ferate care legau
orasul Satu Mare de diverse localitati ale judetului: Ardud
, Bixad.
La finele primului razboi mondial,
ca urmare a conditiilor create de infaptuirea Unirii de la 1 decembrie 1918,
orasul Satu Mare, ca de altfel toate orasele transilvanene,
cunoaste o dezvoltare evidenta in toate domeniile vietii economice si social
- culturale. Marile intreprinderi din oras, Fabrica de vagoane Unio, Fabrica
Princz, Intreprinderea textila Ardeleana, Rafinaria de petrol Freund, Fabrica
de caramizi, Fabrica de mobila prospera in aceasta perioada, iar municipalitatea
realizeaza importante investitii in cai de comunicatie, scoli, spitale, constructii
publice, uzine comunale. Sistemul bancar si comertul se dezvolta in paralel,
astfel ca in 1929 se infiinteaza Camera de Comert si Industrie si Bursa de marfuri,
care au ca membri 25 de societati comerciale anonime si 75 de firme industriale
si de productie, iar in 1930 existau deja 33 de banci.
Ascensiunea fascismului in Europa
si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial au produs dramatice modificari
ale climatului social - politic si economic al orasului. Vara anului 1940 avea
sa devina una din cele mai tragice pagini din istoria poporului roman: nord
- vestul Transilvaniei este rapit prin odiosul Diktat de la Viena, Stalin anexeaza
in urma Pactului Ribbentrop-Molotov nordul Bucovinei, Basarabia si tinutul Herta,
iar Bulgaria obtine Cadrilaterul. Din toate aceste teritorii, in urma razboiului
a fost recuperata doar Transilvania, eliberata de Armata Romana in toamna anului
1944. Dupa Conferinta de la Yalta din 1945, in Romania - ca si in alte tari
ale Europei Centrale abandonate sferei de influenta sovietice de catre Puterile
Aliate - a fost instaurat comunismul. Dictatura a durat aproape o jumatate
de secol, lasand urme adanci in constiinta si destinele oamenilor, iar tara
a cunoscut o dezvoltare autarhica, cu rezultate ce nu justifica nici pe departe
costurile.
Prabusirea dictaturii a survenit
de-abia in decembrie 1989, in urma unei revolutii anticomuniste care a adus
in strada o mare parte a populatiei marilor orase si care a facut peste 1200
de victime. Victoria greu obtinuta insa a permis reinstaurarea sistemului politic
pluralist consacrat prin Constitutia din 1991, reconstructia institutiilor democratice
si implementarea principiilor economiei de piata.
